Ping-pong

In 2009, am participat la un curs de formare organizat de Casa Corpului Didactic (CCD). Ramanand insarcinata, m-am preocupat din timp sa imi adun toate hartiile inclusiv cele de la cursuri. Secretara mi-a spus ca nu s-au eliberat diplomele si sa vin mai tarziu. Mai tarziu am devenit mama.

Azi m-am dus iar. Am avut noroc cu o colega care mi-a spus orarul de la secretariatul CCD-ului caci bibliotecara este simultan si secretara.

Cio-cioc la usa. Intru. Doamna secretara/bibliotecara m-a privit cu repros si mi-a sugerat ca pe viitor sa verific orarul de functionara ca sa vad cand pot sa o apelez. I-am amintit ca azi este secretara, ea s-a uitat pe hartie si a realizat ca aveam dreptate. I-am explicat ce nevoie ma adusese la ea. Mi-a cerut numele responsabilului de curs din partea CCD-ului, intrebare care m-a blocat. Am spus singurul nume pe care il stiam si astfel am trecut testul. De aici incepe jocul de ping-pong, unde eu am rolul de minge.

1. Trebuie sa ma duc de la secretariat la responsabila de curs si sa fac o cerere de eliberare a adeverintei.

2. Am facut cererea. Responsabila m-a trimis cu ea la secretariat ca sa o inregistrez.

3. La secretariat am primit numar de inregistrare.

4. M-am intors la responsabila si am asteptat sa imi scrie si sa imi printeze adeverinta.

5. Am mers cu adeverinta la secretariat ca sa o inregistrez. 

Aici mi s-au infundat drumurile. Directoarea Casei Corpului Didactic nu semneaza actele in ziua depunerii, ci a doua zi. Trebuie sa ma mai duc o data pentru a obtine hartia cu semnatura.

Cred ca aici se termina cursurile mele de formare. Voi deveni o profesoara plafonata, caci timpul si rabdarea nu accepta sa se joace ping-pong cu mine. Nici la Curtea Reginei Angliei nu exista un ritual atat de complicat.

Scurta observatiune a starii invatamantului

Dragii mei,

Dupa o absenta de opt luni si jumatate, am revenit la catedra. Intre timp am nascut o fetita sanatoasa care a devenit sensul vietii mele.

Eram nerabdatoare sa vad care sunt noutatile din scoala unde lucrez. Dezamagirea imi este mare caci nimic nu s-a schimbat in timpul cat am fost plecata.

Institutia in sine a ramas aceeasi, nu s-a mai achizitionat nimic, nimeni nu a mai adaugat nici macar o plansa intr-o clasa, nicio banca nu a fost reparata. In plus, trebuie sa facem economie la hartia de xerox, pe care oricum o aduceam de acasa, si la tusul de la imprimanta si de la xerox. Adio fise, adio activitati interactive. Ma intorc sa scriu subiectele la evaluare pe tabla, voi dicta fisele de lucru.

Colegele au aceeasi atitudine. Cele care muncesc, muncesc, cele care paseaza responsabilitati pleaca cat mai repede posibil, chiar daca acasa nu au o responsabilitate foarte mare. Asteapta de la mine sa le rezolv si anul acesta sarcinile.

Clasele pe care le am in incadrare nu cuprind clasa a XII-a si a XIII-a. E pentru prima data cand sunt data la o parte din procesul de pregatire al elevilor pentru BAC. Mi s-a amintit ca am lipsit un an, de parca as fi fost pe lumea cealalta. Nu a contat in ochii conducerii experinta indelungata pe care o am ca examinator, nici procentul de promovabilitate de 100%.

In rest e la fel. Doamnele de serviciu trag cu urechea, iar informaticienii taie frunze la caini pe bani frumosi. Suntem prezentat ca fiind cel mai bun colectiv de profesori care exista in tot Universul, insa pe un salariu dezolant.

Ramane de constatat daca macar elevii s-au schimbat in bine. Tare ma tem ca nici aici nu voi avea o surpriza placuta.

Invatamantul si criza economica

In trecut, mi-am exprimat "bucuria" ca lucrand in invatamant, renuntand la sporuri si la cresterea salariala de 50% voi ajuta tara sa iasa din criza. Revin cu "optimism" de cetatean al Romaniei si salut din nou hotararea guvernantilor de a taia in carne vie pe cei care educa. Sa fim mai putini, sa avem mai multi elevi, sa muncim mai mult cu aceleasi salarii din 2009, dar sa supravietuim cu preturile din 2010. 

Ma gandesc sa le mai sugeram domnilor din ministere cateva solutii de a combate criza bazandu-se pe profesori:

- fiecare evaluator la bacalaureat va achita suma de 4 RON pentru fiecare teza citita

- sa se plateasca doar jumatate din orele lucrate, caci  profesorii au datoria morala sa termine materia integral

- sa se impoziteze numarul de cuvinte pe care le rostim la ore (e un fel de taxa pe viciu)

- sa se sanctioneze acei dascali care pun note foarte mici, medii si mari

- doamnele profesoare care se parfumeaza, se machiaza si se imbraca frumos vor fi impozitate cu o taxa de eleganta

- cei care au biblioteci cu multe carti vor plati o taxa pe poluare (cartile aduna praf), iar profesorii care nu au biblioteci cu multe carti vor achita o taxa de ignoranta (nu se preocupa de perfectionare)

- sa nu se mai plateasca gradele didactice

- vechimea la locul de munca sa fie rasplatita cu o steluta confectionata din hartie colorata

Daca am omis vreo taxa, va astept cu sugestii. Lista ramane deschisa. Apelez la toti colegii sa vina cu idei pentru a scoate tara aceasta din gaura economica si astfel sa evitam micsorarea veniturilor celor care ne conduc.

Program TV

De cand sunt in concediu de crestere a copilului am avut cateva clipe timp liber si am deschis televizorul dimineata. Astazi am poposit la emisiunea de mare "succes" "Nora pentru mama". 

Din ce am priceput, sunt inchisi intr-o casa: mai multe aspirante la titlul de nevasta, tineri  dornici sa se nenoroceasca pe viata impreuna cu mamele lor, viitoare soacre. Exista un premiu atractiv, cred ca o nunta ca in basme cu niste personaje care nu cred ca au citit cu ochii lor vreunul. Regulamentul jocului, daca il pot numi asa, este cam vag.  Probabil doar prezentatoarea Gabriela Cristea il stie si l-a priceput.

Ce m-a facut sa privesc emisiunea? 

1. Concurentii. Ma uit la acele tinere lipsite de feminitate, pline de grasime, usor vulgare si ma intreb ce le-a determinat sa se izoleze de lume in acea casa. Sa fie atat de disperate sa se marite cu unul dintre baietii de acolo, care sunt neatractivi, neinteresanti?

2. Serviciul. Cum isi castiga existenta in afara casei concurentii? Daca isi permit sa stea cu lunile intr-un concurs, unde lucreaza ei? Cine s-ar casatori stiind ca jumatatea aleasa este somer(-a)? Nu sunt o fire materialista, insa imi pun problema cum isi vor plati intretinerea, cu ce isi cumpara mancare, haine etc. Nu cred ca sentimentele construite in captivitate tin de foame 100%.

3. Publicul tinta. In emisiune se intra in direct cu telespectatorii, mai bine zis cu telespectatoarele, sotiile bautorilor de bere, consumatori de seminte si devoratori de fotbal. Toate se recomanda doamna X (unde X = prenumele). Acestea sunt la curent cu problemele din casa, discutii, barfe si intervin moralizator cu intelepciunea tipica de vecina care trage cu coada ochiului in ograda celuilalt. Sar la gatul unei "frumoase" concurente si ii spun unde a gresit, cum trebuie sa vorbeasac etc. Atacata sta cu privirea plecata, afiseaza un zambet persiflator si ofera replici sablon: "nu e treaba dumneavoastra", "nu cunoasteti toate detaliile", "am mai spus-o si nu imi place sa ma repet" sau "e opinia dumneavoastra". Cine sta cu telefonul la ureche dimineata ca sa zica ceva pe post? Doar o casnica, ce si-a trimis cei doi copii la scoala. Cine voteaza la final de saptamana? Cine sacrifica SMS-urile pentru a elimina concurenti din casa? Ce criterii are publicul tinta in eliminarea jucatorilor, atata timp cat nu e o competitie propriu-zisa?

4. Prezentatoarea. O frumoasa cu forme rubensiene. Sta la taclale cu concurentele si cu soacrele intr-o maniera mai plictisitoare decat o conversatie englezeasca. Se invarte in jurul unui subiect banal, le da cuvantul concurentelor apatice, care se codesc sa raspunda. Totul decurge ca o ora de dirigentie intr-o zi de vineri la final de program.Ce ma amuza la ea este forma intepata cu care vorbeste. Afiseaza o aliura de doamna rafinata care apeleaza si la proverbe pe care le reda vag, insa dupa ce le-a rostit priveste in jur cu aer calm budist dand de inteles ca nimeni de acolo nu e atat de intelept ca ea. Tine in mana niste cartonase pe care sunt notate ideile principale, isi arunca delicat privirea rimelata abundent si mai lanseaza o problema vitala din casa. Da din nou cuvantul concurentelor apatice, plictisite, si asteapta ca fiecare sa isi termine cele trei idei din creier exprimate in maximum cinci cuvinte. 

5. Soacrele. Ce femeie in varsta, care se respecta alege sa mearga intr-o asemenea competitie? Ce le fac sotii singuri acasa? Se uita la TV ca sa isi aminteasca cum mai  arata sotia lor? 

6. Timpul liber. Ce fac toata ziua? Nu au sarcini saptamanale de indeplinit ca la "Big Brother". Stau la barfa si fumeaza. Mananca pe banii televiziunii si asteapta sa mai treaca o zi. Dimineata si seara se imbraca mai frumos si apar "pe sticla". Cat se poate barfi intr-o comunitate atat de restransa? E firesc sa inceapa sa isi vada defectele si sa apara ceea ce doamna prezentatoare numeste "conflicte". Asa se naste tema urmatoarei emisiuni.

Frumos program. E un model de plictiseala si de pierdere a timpului care oricum zboara. Drept urmare am inchis televizorul iritata de cele vazute.

Prima zi de scoala 2010

Dimineata am realizat ca s-a terminat vacanta. Gandul mi-a zburat instantaneu la colegele mele care s-au reintalnit in cancelarie si au schimbat impresii de vacanta. Mi-as fi dorit sa fiu si eu alaturi de ele, sa le aud aventurile, sa le povestesc pe ale mele si sa reluam atmosfera vesela pe care am parasit-o in decembrie.
Insa plansul din patut mi-a reamintit ca acum am o singura eleva pe care trebuie sa o instruiesc si pana la primavara voi sta inchisa in casa asteptand ca micuta mea sa nu mai sufere de dureri de burtica.
Dragi colege, va doresc un an in care fiecare initiativa pe care o aveti sa iasa de doua mii zece ori mai bine decat v-ati fi asteptat. Va asigur ca in timp ce invat sa devin mama, ma voi gandi si la voi.

Ganduri pentru noul an

La cumpana dintre ani am revazut toate evenimentele esentiale din 2009. Recunosc ca a fost anul in care am reusit sa finalizez tot ce mi-am propus.
Pe plan profesional, am avut o generatie care mi-a incantat sufletul. Ca diriginta a meritat sa lupt alaturi de ei si pentru ei. Ca profesor a meritat sa lucrez suplimentar deoarece rezultatele au fost pe masura. Am bucuria sa ii stiu studenti care
se pregatesc pentru propriul drum.
In viata privata am reusit sa aduc pe lume o fetita sanatoasa si mancacioasa.
Tot cumpana dintre ani mi-a adus in inima emotia unui inceput. Sunt mama si nu stiu nimic despre aceasta cariera. Zilnic simt un nod in gat caci noi provocari ma asteapta.
2010 este anul dedicat invatarii, insa nu pentru examen, ci pentru a fi parinte.
Drept urmare va doresc celor care imi cititi articolele ceea ce imi doresc si mie, un an de doua mii zece ori mai bun decat anteriorul.
LA MULTI ANI!

Sfaturi, sfaturi, sfaturi

Dragii mei am revenit din maternitate dupa o sedere de opt zile. Am o fetita sanatoasa si frumoasa care a reusit sa ma dea peste cap cu totul.
Desi am citit despre primele 28 de zile o carte foarte competenta pe care o lauda toata lumea, nimic din teorie nu se compara cu practica. Drept urmare, am cunoscut depresia postnatala atunci cand plansul bebelusei este de neoprit si cand nu pot pricepe ce as putea sa ii mai fac sa se linisteasca. In acest moment au aparut sfaturile din variate surse:
1. Internet. Exista sit-uri cu recomandari mii si mii, insa se bat cap in cap. Fiecare parinte a scris ce a mers la el, dar nimic care sa ma ajute. Colicii sunt un mister medical pe care oamenii de stiinta ce descopera leacuri pentru boli ultra-periculoase (ex. gripa porcina) nu stiu sa le explice si sa ofere un remediu. Singurul sfat constant a fost sa am rabdare. In rest, trebuie sa incerc numeroase denumiri de leacuri care ar putea sa mearga. Pana le testez pe toate s-ar putea sa treaca cele 3 luni de colici.
2. Mame. Fiecare a crescut un numar variabil de copii. Deci experienta este de necontestat. Orice refuz este in zadar. Asa e bine, asa am facut si uite ce copii mari am. Copilul trebuie infasat, nu trebuie tinut in fasa, copilul trebuie spalat in apa cu un grad apropiat de punctul de fierbere ca sa nu raceasca, nu sunt bune scutecele de unica folosinta, nu sunt bune cremele din comert, luati mai multe suzete in caz ca o pierde pe una sa aveti inlocuitor, nu o legana pe picioare, nu o culca cu tine, las-o sa doarma cu tine daca o doare burtica, crema X e buna, crema X nu e buna etc, etc, etc.
3. Doctorii. Am o mare nedumerire. Ce pot sa mananc cat alaptez? Am intrebat doi medici si am primit sfaturi confuze. Amandoi mi-au spus ca trebuie sa evit varza, fasolea, ceapa, usturoiul, dar mi s-a mai zis din partea unui doctor ca nu am voie: lapte si produse lactate, peste, fructe de mare, fructe, legume. Deci nu am voie sa mananc, desi trebuie sa mananc foarte bine ca sa am putere sa o hranesc cel putin 6 luni natural, insa ideal e sa o alaptez pana la 2 ani (nu stiu cine poate face asa ceva). Mai am un doctor pe care il voi intreba si astept lista lui. Insa deja ma gandesc la alimentatia alternativa ca sa pot supravietui si eu si copilul.
4. Carti. Am cumparat o carte ampla si detaliata care se cam contrazice cu ce mi-au zis doctorii. Mama care alapteaza mananca ce vrea. Apar sfaturi care contrazic mamele. Baia copilului trebuie facuta intr-o incapare cu temperatura de cel mult 25 de grade. Despre colici se spun 2 cuvinte, de parca nu ar fi prima proba a copilului sa testeze rabdarea infinita a parintilor. Am primit de la soacra o carte din batrani care ma invata cum sa cresc bebelusul, am primit un manual de liceu de puericultura, mama mi-a adus un dictionar de medicina in familie, de unde voi lua sfaturi de crestere a copilului.
5. Instinctul matern. Nu cred ca am asa ceva deoarece sunt atat de bulversata de sfaturi incat nu am avut timp sa imi intreb instictul ce sa fac. Ma astept sa aud o voce salvatoare, plina de intelepciune care sa ma determine sa ma misc cu precizia celorlalte mame vazute de mine pe strada, cele care detin biberoane, gentute bine organizate, copii multumiti de ingrijirile primite.
Cert este ca nu mai suport sa vad un sit dedicat parintilor, carti bine documentate, sa aud sfaturi intelepte si avizate. Astept sa imi treaca depresia si sper sa imi pun in ordine starea interioara ca sa pot sa invat sa devin mama.