Reducere 50%

Intr-o societate aflata de 20 de ani in tranzitie, intr-o tara in care se anunta numai mariri de preturi si de impozite, in sfarsit se reduce drastic ceva: bugetul alocat examenului de bacalaureat. Anul acesta evaluatorii si supraveghetorii vor primi cu 50% mai putini bani. Drept urmare, daca anul trecut am primit 800 de lei pentru 2 zile de examinare la oral(cate 10 ore de stat in sala si ascultat raspunsuri emotionate)  si 2 1/2 zile de evaluat circa 100 de lucrari scrise (11 ore de citit zilnic teze + muuuuuuuulte hartii), anul acesta voi lua cel mult 400 de lei. Cu aceasta suma imi acopar o parte din analizele medicale "gratuite" (pentru care nu mai exista fonduri decat pentru octombrie) pe care trebuie sa le fac in curand. 

E bine ca pana acum bacalaureatul a decurs serios, copiii au trecut de emotiile examenului maturitatii si toata societatea nu a fost perturbata de scandaluri declansate de sindicat. Deci se poate ca profesorii sa lucreze la fel de eficient si pe bani mai putini, pot sa supravietuiasca si cu 400 de lei si sa mai considere ca reprezinta ceva in fata elevilor ce sparg acesti bani intr-o noapte in club.

Sunt foarte bucuroasa ca am pus umarul la salvarea unei mari gauri din bugetul tarii noastre. Sunt foarte multumita ca asa ajut sa luptam impotriva crizei. Sunt incantata ca sunt un cetatean al Romaniei si ca astfel pot sa imi demonstrez patriotismul. Anul viitor sunt sigura ca vom achita noi, evaluatorii, cate 2 lei ca sa vedem un candidat si 4 lei ca sa avem acces sa citim si sa corectam o teza. 

Succes

Tuturor candidatilor la examenul de bacalaureat le urez succes. Va doresc sa obtineti nota pentru care v-ati pregatit tot anul scolar.

Promovarea

Terminarea anului scolar inseamna debutul promovarii in masa. Dupa ce i-am rasplatit pe elevii silitori care s-au deranjat sa vina la ore, au fost atat de naivi si chiar au crezut ca trebuie sa invete lectiile predate, au dat lucrari de control istovitoare si teze, incepe un nou episod din "Cascadorii rasului", sesiunea de incheiere a situatiei scolare pentru elevii de la invatamantul cu frecventa redusa.

Domni si doamne care nu au mai pasit in scoala din luna iunie a anului trecut vin sa promoveze in urmatoarea clasa, care o fi ea. Contra sumei de 20 de euro fiecare disciplina (taxa de examinare), se asaza in banca, strica o foaie pe care isi noteaza numele, prenumele si clasa in care au o vaga banuiala ca sunt, apoi predau foaia. Se muta intr-o alta clasa si repeta mecanismul, si asa pana termina de dat proba scrisa. Reiau traseul pentru proba orala. Extrag un bilet, incearca sa citeasca ce scrie pe el, discuta intre ei, se distreaza copios, ca dupa 15 minute de socializare sa se prezinte in fata profesorilor si sa spuna ca s-au gandit si ca nu stiu nimic. Comisia incearca sa isi faca datoria si sa scoata specialistul de unde nu este. Intrebari sfredelitoare ii chinuie timp de 3 - 5 minute, iar raspunsurile sunt pe masura: Lica Samadaul era casatorit cu Ana; Fat-Frumos din "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" gaseste o cutie si moare; nuvela "Alexandru Lapusneanu' " are ca personaj principal pe Costache Negruzzi; acelasi text este incadrat de un "specialist" in randul romanelor etc.

Dupa o dimineata pierduta in scoala, domnii si doamnele pleaca senini si mandri ca au promovat si ei. Ne vom revedea la anul in aceeasi perioada.

Ani de liceu. Curs Festiv

Pe data de 03 iunie 2009 la liceul unde lucrez,  am organizat Cursul Festiv dedicat promoţiei 2005 – 2009. O zi deosebită în care colectivul de cadre didactice a privit cu nostalgie către elevii îmbrăcaţi în robe neputând să dea un răspuns întrebării care a plutit în aer ca un laitmotiv al întâlnirii „Când a trecut timpul?”. Cei care păşeau ca boboci în clasa a IX-a au crescut şi sunt gata să zboare spre a-şi împlini destinul. Copiii de gimnaziu au devenit tineri cu putere de decizie, şi-au dezvoltat gândirea critică, iar acum sunt gata să susţină examenul maturităţii unde vor face dovada că fiecare minut petrecut în clasă a fost o victorie a ştiinţei didactice.
Întâlnirea a fost emoţionantă. Lacrimile care îşi făceau simţită prezenţa au fost înlăturate de momentele vesele ce au pigmentat ultimul curs. Discursurile au îndemnat pe tineri să lupte pentru ţelul pe care şi l-au propus şi să nu se limiteze la vârfuri prea joase, să considere eşecul o treaptă iar modestia să devină trăsătura de caracter definitorie. Mesajul de mulţumire al elevilor a fost rostit de şefa de promoţie, care a exprimat farmecul anilor de liceu printr-un colaj de imagini ce urmărea evoluţia unei generaţii frumoase. 
A fost ziua în care fiecare dintre absolvenţi a devenit liber să înceapă să îşi scrie propria poveste. Liceul este un capitol din ea, însă mi-ar plăcea să ştiu că fiecare roman semnat de ei în parte are un final fericit. 
Peste zece ani, când ne vom revedea, poate vom fi capabili să oferim o definiţie a timpului care zboară şi ia cu el cei mai frumoşi ani transformându-i într-o poveste.