Ce este banchetul?

"Ani de liceu/ Cu emotii la romana/ Scumpii ani de liceu/ Cand la mate dai de greu..."

Versurile pe care le fredonam in scoala s-au transformat in prezent intr-o balada de pe vremea lui Toma Alimos. Cum adica sa ai emotii la romana? Daca am tema, chiulesc. Cum poti sa dai de greu la mate? Daca nu stiu, chiulesc. Lasa ca profii sunt buni si ma  trec, doar nu isi strica vara cu mine. 

Treptat filosofia de viata descrisa mai sus le permite multor indivizi sa ajunga, de mila, in clasa a XII-a, an in care ii asteapta "infioratorul" examen de bacalaureat, insa aceeasi care au trecut din voia cadrelor didactice, traiesc cu impresia ca si evaluatorii vor fi impresionati de privirea lor sincera, umeda, prefacut emotionata si goala si le vor permite sa treaca. Mai departe urmeaza facultatea unde circul se repeta.

Ajunsi in clasa a XII-a, elevii obisnuiesc sa organizeze o petrecere de ramas bun numita banchet unde impartasesc momentele frumoase alaturi de cadrele didactice care timp de patru ani s-au straduit sa le transmita cunostinte solide pentru ca mai tarziu sa devina oamenii mari pe care societatea ii asteapta. Securea razboiului profesor - elev se ingroapa, iar primii isi arata latura umana in fata celor pe care i-au instruit.

In realitate? Banchetul este un mare circ. Elevii sunt ofesanti ca trebuie sa isi faca pomana de cei de la catedra si sa le plateasca un meniu. Cei mai revoltati sunt tinerii tolerati. Profesorii diriginti trebuie sa duca munca de lamurire ca si anul acesta sa se faca un banchet pentru a se respecta o traditie odinioara frumoasa. De aici apar conflicte serioase unde se arunca vorbe grele. Apar scuze:

1. Nu pot veni la banchet deoarece sunt foarte ocupata. (de la 20,00 - 00,00)

2. Trebuie sa dau bani? Nu mai am, i-am dat ieri pe o poseta.

3. Nu ma lasa sotul. (exista domnite grabite care la 19 ani, in timp ce consulta cartile de comentarii, fac mancare si spala hainele barbatului)

4. Daca ma treceti clasa, vin.

In sfarsit, daca se mai face aceasta iesire in oras, cu siguranta mancarea ne va sta in gat. Sunt diriginta la o asemenea clasa si sunt convinsa ca cele trei inghitituri de salam vor aluneca cu noduri ca la o pomana.

Lanţul slăbiciunilor

De curând am primit vizita a doi părinţi foarte preocupaţi de soarta unicului lor fiu, elev în clasa a IX-a. Aceştia au fost plecaţi în străinătate să muncească şi la revenirea în ţară, după mult timp, au rămas muţi când au constatat că în rubrici apar numai scăunele. Afectaţi de eşecul la învăţătură, au înştiinţat pe profesori că băieţelul lor, înalt ca bradul, a avut note foarte bune în clasele gimnaziale, că nu îşi explică această scădere atâta timp cât ei i-au asigurat cele mai bune condiţii ca să înveţe cumpărându-i un apartament unde locuieşte singur.

Personal am rămas uimită deoarece tânărul nu scrie pe lucrările de control decât numele, prenumele şi titlul. Mama disperată, tatăl perplex, au întrebat ce e de făcut. Sfatul nostru a fost simplu: să vină la şcoală în fiecare zi, la toate orele şi să înveţe lecţiile care i se predau.

Din păcate situaţia nu s-a schimbat în bine. În ciuda prezenţei părinţilor grijulii în ţară, protagonistul a continuat să lipsească sfidându-ne recomandarea. Familia şi-a făcut apariţia din nou insinuând alte căi de a le promova orasla. De data aceasta atitudinea lor era mult mai încrezătoare fiindcă proiectaseră o strategie de salvare a copilului. 

Într-o luminoasă dimineaţă de marţi mi s-a elucidat misterul notelor frumoase din trecut ale elevului despre care vă spui. Ca în "Lanţul slăbiciunilor", domnii au apelat  la Popescu care îl cunoaşte pe Ionescu văr cu Protopopeasca, cumnata lui Vasileasca vecină cu Georgescu, fratele lui Mitică ce e prieten cu Papadopolina (să mă scuzaţi dacă am sărit pe cineva). Din apropape în aproape se ajunse şi la vârful piramidei (persoană importantă, nu spui cine) care ceru explicit ca vlăstarul părinţilor, preocupaţi de educaţie solidă, să treacă în următoarea clasă.

Cu toţii ţipăm că învăţământul nu merge, sistemul nu e bun, profesorii incapabili. Dar atunci când îţi vezi de treabă, răsplăteşti just "eforturile" copiilor, îşi fac apariţia părinţii din străinătate şi în loc să îi dea o bătaie bună celui pentru care fac sacrificii îi acoperă gafele. Ce învaţă adolescentul de aici? Că şi data viitoare poate să lipsească liniştit deoarece mama şi tata cunosc o persoană importantă care va veni şi la anul să pună obrazul pentru el. Cât timp aceste fenomene mai există, nu avem şanse să schimbăm ceva. Actuala generaţie este deja compromisă, însă mai sunt prichindeii care urmează să devină elevi şi viitori specialişti. Fără o atitudine fermă din partea familiei, oricât de greu le-ar fi, şcoala nu are puteri supranaturale. 

Rău am ajuns. Caragiale ne-a atras atenţia în urmă cu un secol că drumul pe care mergem este greşit, însă nu a avut nimeni ochi să citească avertismentul.