Elevii ' 009

           Elevii '009 au primit o nouă misiune, de a învinge sistemul asupritor al Ministerului Educaţiei şi Cercetării care îi împiedică să treacă la un nou nivel al jocului vieţii.
Agentul Diriginte a oferit recruţilor XII B o misiune TOP SECRET:
             Ţinta: BAC
             Data: 22.06.2009 – 05.07. 2009
             Misiune: Învingerea variantelor de BAC
             Locaţia: Galaţi, Liceul ....
             Arme: Creierul Uman 
             Reguli:  Eliminarea emoţiilor prin tehnica “Doamne-ajută!”
                           Gândire pozitivă bazată pe filosofia “Mai greu de atât nu se poate”
                           Antrenamente 24 de ore din 24 pentru perfecţionarea tehnicii de extragere a                                   biletului norocos
            Menţiune: ARDEŢI TOT CE CITIŢI!

          Conştienţi de dificultatea misiunii zâmbetul pieri de pe fetele Elevilor '009 şi au luat mesajul în serios.
         Au testat terenul, i-au studiat documentele duşmanului pentru a-i răspunde după aşteptări. Trei zile şi trei nopţi au printat variante şi realizând complexitatea misiunii au conceput un aparat cu care sa manipuleze timpul. Cu ajutorul acestuia s-au întors în vremea lui Ştefan cel Mare cerându-i tactici militare întâlnite în testele de istorie, apoi au traversat câteva milioane de ani în urmă pentru a urmări formarea Munţilor Carpaţi ca să ştie să realizeze o lucrare bună la geografie. Pentru a-şi însuşi nobleţea limbii franceze au apelat la Alexandre Dumas, iar pentru a cunoaşte exprimarea romantică a limbii engleze au zburat în Anglia unde au discutat cu Shakespeare.
      Antrenamentele sportive au fost efectuate de către partea masculină pe stadionul Old Trafford, iar partea feminină s-a pregătit cu Lotul Olimpic de gimnastica şi cu echipa de handball a României.

Hristos a inviat!

Dragi prieteni, 

In Saptamana Patimilor se cade sa lasam invidia deoparte, sa uitam ura si sa incercam sa ne iubim aproapele. Va doresc din inima ca aceste sarbatori sfinte sa va aduca pacea in suflet si sa descoperiti bucuria de a darui iubire celor din jur. 

Hristos a inviat!

Maria

Hârtiile noastre cele de toate zilele

Vinee ARACIP-ul, vineri!!!

Toate cele şase titulare de la şcoala unde lucrez am aflat că  vom fi vizitate de o comisie cât se poate de oficială de la ARACIP. Groază, spaimă, înfiorare fu în inimile celor care visau o intrare senină în mica vacanţă de Paşte. Brusc, ideea de a mai face curăţenie pe acasă, de a gândi meniul pascal şi de a realiza cumpărăturile necesare, a dispărut. Într-o încăpere unde pot încăpea lejer doar două persoane am început să ne ciocnim cele şase ocupante a scaunelor de profesoare şi să ne numărăm hârtiile.

Groaza a fost că nu întruneam numărul minim de portofolii pe cap de locuitor de aceea, a trebuit să naştem de-a lungul a trei zile dureroase încă alte şi alte sute de hârtii pentru a face demonstraţia că noi muncim serios.  Fiecare locuitoare a cancelariei a reacţionat diferit. Unele erau relaxate căci hârtiile de la disciplinele lor erau acoperite cu succes aşa că au acceptat ca un "premiu" să mai facă alte sute de hârţoage, altele au preferat să muncească strict cât le prevedea programul şi să dispară în fum când acul ceasului indica orele 14,00, iar altele au început să afişeze o nervozitate excesivă care să demonstreze celorlalte că fără ele nu ar exista şcoala. 

Topuri de hârtie au fost mistuite de imprimantă şi de xerox.  Acum am aflat că trebuie să avem şi...., şi...., şi....., fără acestea nu eşti profesor. Nimeni nu te crede în acest sistem că munceşti dacă nu ai 10 hârtii care să argumenteze aceasta. De exemplu, cine m-ar crede pe mine pe cuvânt că predau limba şi literatura română, dacă nu aş încheia în fiecare zi câte un proces-verbal la oră? Cine ar crede că eu lucrez în învăţământ dacă nu aş cere zi de zi confirmarea colegilor şi elevilor că eu predau această disciplină? Performanţele se pare că nu pot să mă recomande ca un cadru didactic competent, ci sutele de poze făcute cu copiii cu diverse ocazii (Moş Crăciun, pizza, parc, muzeu), zecile de procese-verbale prin care să se consemneze o activitate sau chestionarele "pertinente" prin care cel care ia nota trei să afirme că după ora mea este vesel şi că a înţeles tot.

După o săptămână în care casa s-a numit şcoala, privesc melancolică turnurile din hârtie scrisă şi mă întreb dacă a fost suficient. Oare la noi în învăţământ, după ce ai un venit umilitor, mai trebuie să investeşti din el şi în topurile de celuloză ca să primeşti acreditarea să mai rămâi în sistem? Cine s-ar mai aventura în acest domeniu atât de nobil şi de nedrept care presupune zi de zi acte de filantropie nerăsplătită?

Dragi cititori, de 10 ani mă întreb şi nu aflu răspuns. Poate mă ajutaţi voi cei care mâncaţi aceeaşi pâine amară ca şi mine.

Toţi pentru unul, unul pentru toţi

Omenirea se află într-un proces de evoluţie menit să asigure o viaţă cât mai lipsită de griji. Secolul al XX-lea a însemnat un salt excepţional în planul nivelului de trai oferindu-ne posibilitatea să ne deplasăm mai repede, să explorăm locuri necunoscute, să cucerim spaţiul cosmic, să vindecăm boli, să clonăm etc.
Din păcate ceea ce oameni au neglijat din totdeauna a fost relaţia cu semenii. Tot ceea ce iese din limitele unui şablon transmis din generaţie în generaţie este respins şi se formează atitudinea negativă numită discriminare. 
Proiectul „Toţi pentru unul, unul pentru toţi” a fost iniţiat împreună cu o colegă din Galaţi şi pus în aplicare pe 27 martie 2009. Activităţile destinate elevilor din liceu, organizate sub forma unui workshop, au avut ca obiectiv promovarea spiritului de toleranţă. Pentru a face planeta să fie un loc mai prietenos, un teritoriu unde să ne putem deplasa fără frică, trebuie să fim conştienţi că cei din jurul nostru sunt diferiţi. Aşa cum degetele de la o mână nu seamănă, nici populaţia nu este la fel. Drept urmare, pentru a evita formele de respingere violente, aşa cum au existat în istorie sub forma Holocaustului, trebuie format spiritul de toleranţă în rândul generaţiilor tinere. 
Grupul ţintă a fost format din 15 elevi din cadrul liceului. Implicarea în proiect a vizat conştientizarea problemelor care se nasc din cauza formelor de discriminare, acceptarea diferenţelor de orice natură şi aprecierea diversităţii culturale.
Exerciţiile propuse ca warming i-au pus pe elevi în ipostaza unor persoane cu dizabilităţi: nevăzători, handicap fizic şi hipoacuzici. Ceea ce, la început, li s-a părut tinerilor a fi o joacă, s-a dovedit un experiment tulburător. Au realizat că sunt oameni în jurul nostru care trăiesc fără a vedea culorile, fără a putea să îşi îmbrăţişeze familia sau fără să audă vocea celor dragi. 
Timp de 50 de minute am căutat soluţii pentru combaterea discriminării şi promovarea toleranţei. Rezultatul a fost mai bun decât cel aşteptat… Imaginaţia a trecut de limitele normale şi prin brainstorming elevii au adus o serie de soluţii pertinente: educaţia, acţiuni caritabile, dezbateri, mai multe activităţi de acest gen etc. Primul pas al nostru a fost ca elevii să realizeze postere sugestive care au fost afişate în incinta şcolii. 
Efectele proiectului s-au înregistrat imediat după finalizarea activităţii. Am reuşit să sensibilizăm grupul ţintă care a devenit mesagerul toleranţei în liceul nostru.
Închei cu speranţa că în curând termenul „discrimnare” va deveni un arhaism, iar generaţia elevilor noştri va aplica mottoul muschetarilor „Toţi pentru unul, unul pentru toţi”.