Invatamantul si criza economica

In trecut, mi-am exprimat "bucuria" ca lucrand in invatamant, renuntand la sporuri si la cresterea salariala de 50% voi ajuta tara sa iasa din criza. Revin cu "optimism" de cetatean al Romaniei si salut din nou hotararea guvernantilor de a taia in carne vie pe cei care educa. Sa fim mai putini, sa avem mai multi elevi, sa muncim mai mult cu aceleasi salarii din 2009, dar sa supravietuim cu preturile din 2010. 

Ma gandesc sa le mai sugeram domnilor din ministere cateva solutii de a combate criza bazandu-se pe profesori:

- fiecare evaluator la bacalaureat va achita suma de 4 RON pentru fiecare teza citita

- sa se plateasca doar jumatate din orele lucrate, caci  profesorii au datoria morala sa termine materia integral

- sa se impoziteze numarul de cuvinte pe care le rostim la ore (e un fel de taxa pe viciu)

- sa se sanctioneze acei dascali care pun note foarte mici, medii si mari

- doamnele profesoare care se parfumeaza, se machiaza si se imbraca frumos vor fi impozitate cu o taxa de eleganta

- cei care au biblioteci cu multe carti vor plati o taxa pe poluare (cartile aduna praf), iar profesorii care nu au biblioteci cu multe carti vor achita o taxa de ignoranta (nu se preocupa de perfectionare)

- sa nu se mai plateasca gradele didactice

- vechimea la locul de munca sa fie rasplatita cu o steluta confectionata din hartie colorata

Daca am omis vreo taxa, va astept cu sugestii. Lista ramane deschisa. Apelez la toti colegii sa vina cu idei pentru a scoate tara aceasta din gaura economica si astfel sa evitam micsorarea veniturilor celor care ne conduc.

Program TV

De cand sunt in concediu de crestere a copilului am avut cateva clipe timp liber si am deschis televizorul dimineata. Astazi am poposit la emisiunea de mare "succes" "Nora pentru mama". 

Din ce am priceput, sunt inchisi intr-o casa: mai multe aspirante la titlul de nevasta, tineri  dornici sa se nenoroceasca pe viata impreuna cu mamele lor, viitoare soacre. Exista un premiu atractiv, cred ca o nunta ca in basme cu niste personaje care nu cred ca au citit cu ochii lor vreunul. Regulamentul jocului, daca il pot numi asa, este cam vag.  Probabil doar prezentatoarea Gabriela Cristea il stie si l-a priceput.

Ce m-a facut sa privesc emisiunea? 

1. Concurentii. Ma uit la acele tinere lipsite de feminitate, pline de grasime, usor vulgare si ma intreb ce le-a determinat sa se izoleze de lume in acea casa. Sa fie atat de disperate sa se marite cu unul dintre baietii de acolo, care sunt neatractivi, neinteresanti?

2. Serviciul. Cum isi castiga existenta in afara casei concurentii? Daca isi permit sa stea cu lunile intr-un concurs, unde lucreaza ei? Cine s-ar casatori stiind ca jumatatea aleasa este somer(-a)? Nu sunt o fire materialista, insa imi pun problema cum isi vor plati intretinerea, cu ce isi cumpara mancare, haine etc. Nu cred ca sentimentele construite in captivitate tin de foame 100%.

3. Publicul tinta. In emisiune se intra in direct cu telespectatorii, mai bine zis cu telespectatoarele, sotiile bautorilor de bere, consumatori de seminte si devoratori de fotbal. Toate se recomanda doamna X (unde X = prenumele). Acestea sunt la curent cu problemele din casa, discutii, barfe si intervin moralizator cu intelepciunea tipica de vecina care trage cu coada ochiului in ograda celuilalt. Sar la gatul unei "frumoase" concurente si ii spun unde a gresit, cum trebuie sa vorbeasac etc. Atacata sta cu privirea plecata, afiseaza un zambet persiflator si ofera replici sablon: "nu e treaba dumneavoastra", "nu cunoasteti toate detaliile", "am mai spus-o si nu imi place sa ma repet" sau "e opinia dumneavoastra". Cine sta cu telefonul la ureche dimineata ca sa zica ceva pe post? Doar o casnica, ce si-a trimis cei doi copii la scoala. Cine voteaza la final de saptamana? Cine sacrifica SMS-urile pentru a elimina concurenti din casa? Ce criterii are publicul tinta in eliminarea jucatorilor, atata timp cat nu e o competitie propriu-zisa?

4. Prezentatoarea. O frumoasa cu forme rubensiene. Sta la taclale cu concurentele si cu soacrele intr-o maniera mai plictisitoare decat o conversatie englezeasca. Se invarte in jurul unui subiect banal, le da cuvantul concurentelor apatice, care se codesc sa raspunda. Totul decurge ca o ora de dirigentie intr-o zi de vineri la final de program.Ce ma amuza la ea este forma intepata cu care vorbeste. Afiseaza o aliura de doamna rafinata care apeleaza si la proverbe pe care le reda vag, insa dupa ce le-a rostit priveste in jur cu aer calm budist dand de inteles ca nimeni de acolo nu e atat de intelept ca ea. Tine in mana niste cartonase pe care sunt notate ideile principale, isi arunca delicat privirea rimelata abundent si mai lanseaza o problema vitala din casa. Da din nou cuvantul concurentelor apatice, plictisite, si asteapta ca fiecare sa isi termine cele trei idei din creier exprimate in maximum cinci cuvinte. 

5. Soacrele. Ce femeie in varsta, care se respecta alege sa mearga intr-o asemenea competitie? Ce le fac sotii singuri acasa? Se uita la TV ca sa isi aminteasca cum mai  arata sotia lor? 

6. Timpul liber. Ce fac toata ziua? Nu au sarcini saptamanale de indeplinit ca la "Big Brother". Stau la barfa si fumeaza. Mananca pe banii televiziunii si asteapta sa mai treaca o zi. Dimineata si seara se imbraca mai frumos si apar "pe sticla". Cat se poate barfi intr-o comunitate atat de restransa? E firesc sa inceapa sa isi vada defectele si sa apara ceea ce doamna prezentatoare numeste "conflicte". Asa se naste tema urmatoarei emisiuni.

Frumos program. E un model de plictiseala si de pierdere a timpului care oricum zboara. Drept urmare am inchis televizorul iritata de cele vazute.

Prima zi de scoala 2010

Dimineata am realizat ca s-a terminat vacanta. Gandul mi-a zburat instantaneu la colegele mele care s-au reintalnit in cancelarie si au schimbat impresii de vacanta. Mi-as fi dorit sa fiu si eu alaturi de ele, sa le aud aventurile, sa le povestesc pe ale mele si sa reluam atmosfera vesela pe care am parasit-o in decembrie.
Insa plansul din patut mi-a reamintit ca acum am o singura eleva pe care trebuie sa o instruiesc si pana la primavara voi sta inchisa in casa asteptand ca micuta mea sa nu mai sufere de dureri de burtica.
Dragi colege, va doresc un an in care fiecare initiativa pe care o aveti sa iasa de doua mii zece ori mai bine decat v-ati fi asteptat. Va asigur ca in timp ce invat sa devin mama, ma voi gandi si la voi.

Ganduri pentru noul an

La cumpana dintre ani am revazut toate evenimentele esentiale din 2009. Recunosc ca a fost anul in care am reusit sa finalizez tot ce mi-am propus.
Pe plan profesional, am avut o generatie care mi-a incantat sufletul. Ca diriginta a meritat sa lupt alaturi de ei si pentru ei. Ca profesor a meritat sa lucrez suplimentar deoarece rezultatele au fost pe masura. Am bucuria sa ii stiu studenti care
se pregatesc pentru propriul drum.
In viata privata am reusit sa aduc pe lume o fetita sanatoasa si mancacioasa.
Tot cumpana dintre ani mi-a adus in inima emotia unui inceput. Sunt mama si nu stiu nimic despre aceasta cariera. Zilnic simt un nod in gat caci noi provocari ma asteapta.
2010 este anul dedicat invatarii, insa nu pentru examen, ci pentru a fi parinte.
Drept urmare va doresc celor care imi cititi articolele ceea ce imi doresc si mie, un an de doua mii zece ori mai bun decat anteriorul.
LA MULTI ANI!