Sfaturi, sfaturi, sfaturi

Dragii mei am revenit din maternitate dupa o sedere de opt zile. Am o fetita sanatoasa si frumoasa care a reusit sa ma dea peste cap cu totul.
Desi am citit despre primele 28 de zile o carte foarte competenta pe care o lauda toata lumea, nimic din teorie nu se compara cu practica. Drept urmare, am cunoscut depresia postnatala atunci cand plansul bebelusei este de neoprit si cand nu pot pricepe ce as putea sa ii mai fac sa se linisteasca. In acest moment au aparut sfaturile din variate surse:
1. Internet. Exista sit-uri cu recomandari mii si mii, insa se bat cap in cap. Fiecare parinte a scris ce a mers la el, dar nimic care sa ma ajute. Colicii sunt un mister medical pe care oamenii de stiinta ce descopera leacuri pentru boli ultra-periculoase (ex. gripa porcina) nu stiu sa le explice si sa ofere un remediu. Singurul sfat constant a fost sa am rabdare. In rest, trebuie sa incerc numeroase denumiri de leacuri care ar putea sa mearga. Pana le testez pe toate s-ar putea sa treaca cele 3 luni de colici.
2. Mame. Fiecare a crescut un numar variabil de copii. Deci experienta este de necontestat. Orice refuz este in zadar. Asa e bine, asa am facut si uite ce copii mari am. Copilul trebuie infasat, nu trebuie tinut in fasa, copilul trebuie spalat in apa cu un grad apropiat de punctul de fierbere ca sa nu raceasca, nu sunt bune scutecele de unica folosinta, nu sunt bune cremele din comert, luati mai multe suzete in caz ca o pierde pe una sa aveti inlocuitor, nu o legana pe picioare, nu o culca cu tine, las-o sa doarma cu tine daca o doare burtica, crema X e buna, crema X nu e buna etc, etc, etc.
3. Doctorii. Am o mare nedumerire. Ce pot sa mananc cat alaptez? Am intrebat doi medici si am primit sfaturi confuze. Amandoi mi-au spus ca trebuie sa evit varza, fasolea, ceapa, usturoiul, dar mi s-a mai zis din partea unui doctor ca nu am voie: lapte si produse lactate, peste, fructe de mare, fructe, legume. Deci nu am voie sa mananc, desi trebuie sa mananc foarte bine ca sa am putere sa o hranesc cel putin 6 luni natural, insa ideal e sa o alaptez pana la 2 ani (nu stiu cine poate face asa ceva). Mai am un doctor pe care il voi intreba si astept lista lui. Insa deja ma gandesc la alimentatia alternativa ca sa pot supravietui si eu si copilul.
4. Carti. Am cumparat o carte ampla si detaliata care se cam contrazice cu ce mi-au zis doctorii. Mama care alapteaza mananca ce vrea. Apar sfaturi care contrazic mamele. Baia copilului trebuie facuta intr-o incapare cu temperatura de cel mult 25 de grade. Despre colici se spun 2 cuvinte, de parca nu ar fi prima proba a copilului sa testeze rabdarea infinita a parintilor. Am primit de la soacra o carte din batrani care ma invata cum sa cresc bebelusul, am primit un manual de liceu de puericultura, mama mi-a adus un dictionar de medicina in familie, de unde voi lua sfaturi de crestere a copilului.
5. Instinctul matern. Nu cred ca am asa ceva deoarece sunt atat de bulversata de sfaturi incat nu am avut timp sa imi intreb instictul ce sa fac. Ma astept sa aud o voce salvatoare, plina de intelepciune care sa ma determine sa ma misc cu precizia celorlalte mame vazute de mine pe strada, cele care detin biberoane, gentute bine organizate, copii multumiti de ingrijirile primite.
Cert este ca nu mai suport sa vad un sit dedicat parintilor, carti bine documentate, sa aud sfaturi intelepte si avizate. Astept sa imi treaca depresia si sper sa imi pun in ordine starea interioara ca sa pot sa invat sa devin mama.

Bagajul pentru maternitate

Am cautat pe Internet ce ar trebui sa contina bagajul pentru spital. Am gasit o lista atat de generoasa, incat ar trebui sa imi iau valiza cu care merg in vacanta pentru a bifa toate cele "necesare".
De exemplu, se sugereaza sa imi pun in bagaj o carte (probabil sa lecturez cat tine travaliul), un radio cu casti (sa ma relaxez ascultand stiri)sau aparatul foto ca sa imortalizez pe moasa impreuna cu doctorita si peisajul "motivant" din spital. Nu lipseste din lista generoasa portofelul asezat in pole position pentru sensibilizarea asistentelor cu cate o hartie de 5 respectiv 10 lei.
Pentru bagajul copilului imi trebuie o valiza mai mica. Nu trebuie sa uit pudra, Pampers, ulei de corp, sampon fara lacrimi, biberonul, lapte praf, ceai contra colicilor etc. Ca sa fiu mega-pregatita am cumparat si un patut pliabil, poate e necesar.
Ce nu contine lista de pe Internet? Nu contine medicamentele cu care trebuie sa ma prezint daca vreau sa beneficiez de o ingrijire medicala corecta. Drept urmare am rugat-o pe doamna doctor sa imi spuna ce imi trebuie. Am mai primit o lista care contine tot felul de flacoane, borcanele cu un lichid transparent, spirt, vata, diverse branule, ata chirurgicala si un tub de cauciuc destinat strangerii de gat a Ministrului Sanatatii care a facut sa platim impozitul pe sanatate degeaba. Peste toate, fiind fericita posesoare a RH-ului negativ, ca bonus, a trebuit sa imi cumpar un vaccin care se gaseste in Ungaria ori Germania si extrem de greu in Romania. Fire perseverenta l-am gasit in tara noastra cu preturi cuprinse intre 640 RON si 900 RON, desi el se administreaza, teoretic, gratis. Am reusit sa bifez si aceasta lista si pot spune ca medicamentele sunt mai grele decat celelalte doua liste.

Sa recapitulez.
I. Ma voi duce la spital astfel:
1. Eu cu 13 Kg in plus
2. Geanta cu lucrurile mele
3. Lucrurile pentru bebe
4. Geanta cu medicamentele pentru doctori si asistente
II. Ma voi intoarce de la spital:
1. Eu mai usoara cu cca 10 kg (visez)
2. Una bucata copil de 3 - 3,200 kg
3. Mai usurata la buzunar de medicamentele achizitionate pentru serviciul medical gratuit

La final de drum

Privesc uimita ca au trecut cele noua luni de asteptare si in zilele urmatoare voi avea ocazia sa imi vad copilul. Bucuria imi este acompaniata de emotia unui eveniment unic despre care am citit multe si despre care nu stiu nimic. Fiecare mama a resimtit diferit marele eveniment.
Sunt emotionata si speriata caci voi avea datoria sa o cresc pe fetita mea intr-o tara care nu iti da mari sanse de supravietuire normala. O voi educa in spiritul bunului simt si al respectului fata de ceilalti, insa aceste valori sunt disparute. O singura data am avut onoarea ca la medicul de familie, in zi dedicata gravidelor, sa intru prima, in rest toti pacientii se uitau cu ciuda la mine si sustineau respectarea ordinii sosirii.
Am sa incerc sa ii asigur cea mai buna scoala. Nu pot fi sigura ca peste sapte ani va mai exista aceasta meserie luand in calcul abandonul scolar, care determina inchiderea scolilor, si salariile din ce in ce mai mici (seamana cu un bacsis)care ii imping pe profesori sa se reprofileze sau sa lucreze direct proportional cu suma castigata.
As dori sa fie constienta ca cea mai importanta frumusete este cea interioara, nascuta din inteligenta. Intr-o tara in care silicoanele, operatiile estetice, buzele injectate, posetele supradimensionate si fustele ultrascurtate sunt echivalentul frumusetii si al succesului, e anormal sa te preocupi si de materia cenusie.
Imi doresc sa nu fie in randul lumii. Nu as vrea sa o vad mancand seminte in fata blocului, sa rada prosteste si golaneste, sa ramana mediocra, pierduta in turma. Ar fi minunat sa exceleze, sa fie capabila sa ia decizii rationale ce nu sunt dictate de turma.
Dar toate acestea pot fi indeplinite in tara noastra? Cred ca e cazul sa caut o tara civilizata ce intruneste dorinta unei mame de a-si creste copilul intr-un mediu normal.

Negura

A se citi cu acest fond sonor. ;)



A reinceput scoala. Un debut controversat deoarece suntem bombardati cu comenzi contradictorii astfel incat in cancelarie s-a lasat o negura.
Toate informatiile par un test grila care nu are raspunsurile la final. Mai jos va prezint cateva exemple de itemi.

1. Festivitatea de deschidere:
a. Nu se va organiza;
b. Se va organiza fara a primi politicieni;
c. Se va organiza in prezenta politicienilor in calitate de parinti.

2. Ora de dirigentie:
a. Nu se mai tine aceasta ora;
b. Se realizeaza un program de consultatii;
c. Se include ora de dirigentie saptamanal in afara programului scolar.

3. Salariile:
a. Cresc cu 50%;
b. Nu cresc deoarece nu mai sunt bani la buget;
c. Scad prin disparitia sporurilor, gradatiilor si a salariilor de merit.

4. Bacalaureatul:
a. Se simplifica, elevii vor sustine doar trei probe scrise;
b. Se complica deoarece trei probe vor fi sustinute in timpul anului, alte trei probe in vara;
c. Nu exista raspuns cert deoarece nu a aparut metodologia.

5. Directorii:
a. Vor fi numiti de ministru;
b. Nu vor fi numiti de ministru.

Ceea ce este cert este ca avem in scoli comisii, comitete si comitii care supravegheaza cu multa seriozitate, voluntar toate problemele curente ale societatii noastre si intocmesc muuuuuuuulte hartii in acest scop. De exemplu:
1. Comitetul de parinti (alcatuit din cei trei parinti aflati in tara)
2. Comisia de asigurare a calitatii (profesorii cu studii in ghicitori se asigura ca dezleaga comenzile de la Minister, iar invatamantul se comporta serios ca in UE);
3. Comisia de combatere a violentei (profesorii pacifisti si cu centura neagra indemna tinerii sa renunte a mai aparea la TV);
4. Comisia de prevenire a gripei (profesorii cu studii si in medicina scaneaza copiii in fiecare dimineata si le pun diagnostic);etc.
Propun sa se realizeze si o Comisie de comemorare a lui Michael Jackson si/sau o comisie de supravietuire pe timp de criza.

Urare

Va doresc un nou an scolar plin de reusite, cu sanatate si liniste.

Educatia educatoarelor

Am RH negativ. Acest detaliu ma obliga sa imi fac analize suplimentare pentru a supraveghea evolutia relatiei dintre organismul meu si bebelus.
M-am prezentat si luna aceasta la Centrul de Transfuzii. La ora 8,05 sala era plina de doamne guralive, energice si entuziaste. Toate asteptau sa isi plateasca taxa pentru efectuarea unor diverse analize necesare la locul de munca. M-am asezat la rand, civilizat si inarmata cu rabdare, desi in luna a 7-a pot sa apelez la dreptul de a avea prioritate.
Surpriza neplacuta a fost sa constat ca doamnele se cunosteau intre ele si cele venite mai tarziu plasau banii in fata ca sa termine setul de analize mai repede. Dupa ce am intregistrat circa patru fraude, am indraznit sa ma iau de una dintre ele amintindu-i ca stau la coada de 25 de minute, desi am dreptul sa trec in fata. Individele s-au simtit toate ofensate, mi-au precizat ca lucreaza la aceeasi gradinita si ca au mai multe analize de facut decat mine. Doua dintre ele au facut o concesie si m-au lasat sa imi platesc analiza si sa o efectuez, desi in spate vocile continuau sa ma critice intrucat nu respect randul.
Am plecat cu un gust amar. Nu ma asteptam ca femeile care au trecut prin experienta mea sa fie neiertatoare. Daca atitudinea recalcitranta venea din partea unor barbati nu m-ar fi surprins, daca erau fara educatie as fi gasit o scuza, insa aceste doamne lucreaza cu copiii si le transmit primele reguli de comportament in societate.
Regret enorm ca nu le-am intrebat la ce gradinita sunt pentru a nu face greseala sa imi dau copilul pe mainile lor.

Retrospectiva estivala

Aceasta vara a fost prima in care nu am mai avut de sustinut exemene (titularizare, definitivat sau gradul II), drept urmare am descoperit noi fatete ale unui concediu.
1. M-am internat de doua ori in spital. Cu acest "fericit" eveniment am efectuat o sauna pe cinste. Fiind insarcinata nu pot sa ma bucur ca as fi slabit, insa amintirea lungilor zile de canicula ma bantuie si acum.
2. Am descoperit patria. Intr-o excursie de patru zile m-am speriat de doua statiuni montane romanesti. Prima vizitata a fost Sovata unde am cautat cu indarjire urmele civilizatiei, insa nici acum nu pot spune ca le-am identificat. Statiunea, care propune un peisaj natural deosebit, nu are trotuare, mancare decenta sau trasee coerente. La Borsec am cautat semnele unui oras locuit, dar cladirile aflate intr-un proces avansat de degradare mi-au transmis ca pe acolo nu sunt oameni.
3. Am facut curatenie generala. Camerele si-au schimbat culoarea peretilor, ferestrele nu mai au aceleasi perdele iar bucataria isi asteapta mobila. De o luna ma intreb de ce se numeste acest proces istovitor "curatenie" caci tot praful de pe lume s-a strecurat in casa. Zugravul a lasat un peisaj ca dupa razboi, iar lucrurile stranse in cutii, pungi, saci dadeau impresia ca urmeaza un refugiu ca pe vremea Razboaielor Mondiale. Am doar doua camere in care incap in mod normal 4 persoane, insa mi se par imense acum cand calc de mii de ori in acelasi loc ca sa organizez apartamentul.
Daca ati avut un concediu mai reusit decat al meu, astept impresii si sugestii pentru vara viitoare cand trebuie sa includ si puiul in planurile mele.

"Sa ne mai radem si de altii"

Cinste profesorilor care i-au avut pe acesti doi elevi :)

Ce mica e vacanta mare

Am reusit sa evadez cateva zile din oras. Am ales muntele pentru aerul curat, pentru peisaj si pentru trasee. Ne-au atras atentia doua statiuni: Sovata si Borsec. 

Prima statiune a fost surprinzatoare. In primul rand, nu am gasit locuri de cazare. Multi turisti au aflat de la orele de geografie ca muntele romanesc nu se situeaza doar in Valea Prahovei, ci detine si alte spatii. In al doilea rand, nu am gasit trotuarele si soselele. Stiu ca terenul de la munte este accidentat, insa soselele pana la destinatie erau sistematic ciupite de "varsat de vant", iar statiunea nu oferea locuri speciale pentru circulatia in siguranta a pietonilor. In al treilea rand, Lacul Ursu, destinat terapiei, functiona cu program: 10 - 18 cu pauza de scaldat 13 -15. Cei veniti sa beneficieze de apele sarate risca sa se imbolnaveasca de piele fiindca soarele este nociv in acele ore. In al patrulea rand, traseele sunt marcate confuz. Am urmat cu atentie bulinele de pe copaci si, dupa o ora, am constatat ca am facut un cerc mai amplu in jurul statiunii fara sa ajungem pe varful mult promis. In al cincilea rand, mancarea foarte scumpa e proasta. O pizza de 18 lei nu avea gramajul precizat si nici ingredientele asteptate. Nu in ultimul rand, peisajul este superb. Pacat ca nu este ingrijit si pretuit.

In Borsec am avut impresia ca ma aflu in orasul bantuit. Nu mai exista in stare buna nicio pensiune. Toate cladirile sunt parasite, cu tencuiala cazuta, fara geamuri. Pe aleile distruse circulau dezorientati cativa vizitatori care cautau apele renumite. Nimic nu anunta ca acest loc cu un peisaj superb va fi reinviat de investitori. Nimeni nu pare a avea interes sa ingrijeasca o statiune destinata sanatatii, caci nu aduce beneficiu.

Mica vacanta mi-a oferit o imagine a Romaniei in paragina si lipsa de respect pentru clienti. Turismul nostru se rezuma doar la muntele situat exclusiv in Valea Prahovei si la litoralul aflat in statiunea Mamaia. Chiar daca natura este generoasa cu noi, ne ofera numeroase posibilitati de a o valorifica pozitiv, nimeni nu misca un deget. 

Hello, anii 30!

Astazi este ziua mea. Trec pragul varstei de 30 de ani, pas despre care stiam ca vine cu o depresie. Spre norocul meu starea de tristete nu si-a facut simtita prezenta, ci am gasit cinci motive ca sa ma bucur ca am ajuns aici.

1. Am doi parinti minunati care m-au sustinut mereu, indiferent de hotararile pe care le-am luat. Mi-au transmis mereu ca orice s-ar intampla pentru ei sunt unica, iar Paradisul copilariei mele inca nu este pierdut deoarece am unde sa ma retrag.

2. Am cunoscut in urma cu 11 ani pe cel care acum imi este sot. Daca vreau o parere obiectiva care sa ma ajute sa aleg mai departe stiu ca el va fi cel care o va exprima. Cred ca timpul indelungat care a trecut peste noi ne-a facut mai puternici impreuna si in doi am invatat mai usor ce inseamna viata. 

3. Cariera mea este mereu in ascensiune. Acest lucru imi ofera linistea celei care nu vrea sa stea la cratita. Acest lucru il datorez generatiilor de elevi care au trecut prin viata mea si mi-au oferit zilnic ocazia de a ma perfectiona. Fie ca am predat pian, fie ca predau limba si literatura romana, mereu am considerat pe copii ca fiind cei mai importanti si cu tot sufletul m-am prezentat in fata lor. Astfel, intr-o societate turbulenta eu fac ceea ce iubesc mai mult.

4. Sunt sanatoasa. De patru ani am descoperit beneficiile sportului practicat cu regularitate si am reusit sa imi pun in ordine alimentatia. Ca urmare, nu am avut niciodata o problema de sanatate dramatica. Singurele suparari au venit de la micile raceli pe care le merit fiindca nu imi pun iarna nimic pe capul "gol".

5. Am puterea sa ma bucur. Diminetile frumoase si insorite, parfumul florilor, copacii infloriti primavara, mersul catifelat al pisicilor, prezenta unui catel vesel, ciripitul pasarilor, Craciunul, un bulgare care imi nimereste exact nasul, un machiaj reusit, parfumul preferat, cafeaua de dimineata, o carte buna, un film palpitant, glumele, rasul cu lacrimi, prietenii, colegii de la scoala, calatoriile sunt cateva oferte ale vietii de care ma bucur din toata inima si imi confirma ca frumosul in viata se afla in cele mai mici detalii si nu trebuie sa detin averile mogulilor ca sa fiu fericita.

Acum ma pregatesc pentru un nou nivel al existentei. Misterul vietii imi demonstreaza ca mai am multe sa descopar. Incep anii 30 asteptand un copil care deja mi-a schimbat ierarhia valorilor. Daca in anii 20 eu eram cea mai importanta, acum renunt la egoismul de leoaica si voluntar ma pun in plan secund in favoarea puiului care da din maini si din picioare in burta.

Cat costa spitalizarea gratiuta?

Povestea de mai jos cu analizele s-a petrecut in luna mai. Ceea ce m-a determinat sa o impartasesc a fost ultima experienta neplacuta prin care am trecut zilele trecute. Copilul s-a hotarat sa imi aminteasaca in ce stare sunt si sa nu mai am impresia ca pot urca muntii pe role si cobori dealurile pe tocuri cui. Drept urmare niste dureri nejustificate m-au derminat sa merg la urgente.

Naiva, nefiind umblata prin spitale, am crezut ca ma vor consulta, imi vor administra un calmant si ma vor trimite acasa daca ma simt mai bine. Din pacate in secunda a doua dupa ce am ciocanit la usa, o asistenta imi completa fisa de internare. Mi-a cerut sa ma schimb cu haine de spitalizare, insa neavand nimic la mine m-a trimis sa inchiriez un halat al spitalului. Cu dureri in pantece, m-am postat langa o usa unde, dupa 10 minute de stat in picioare, am vorbit cu o angajata care mi-a cerut un obiect vestimentar drept garantie pentru un capot "mai bun".  

Cu bucurie va spun ca am urcat 3 etaje cu liftul destinat urgentelor. Se pare ca am fost o norocoasa, deoarece, am aflat mai tarziu, este un lucru rar sa beneficiezi de o excursie cu acest mijloc de transport modern. Domnul doctor de garda, un ins vesel si energic, m-a consultat intr-un cabinet dotat cu o masa de profil si un dulap gol destinat medicamentelor si  instrumentarului medical. Cu umor mi-a zis ca acum va vedea daca sotul ma iubeste si i-a dat o reteta cu un medicament pe care trebuie sa mi-l cumpere ca spitalul sa mi-l poata administra.

De aici am inceput sa observ mai bine cum mai functioneaza serviciul medical gratuit. Am fost culcata intr-un pat donat spitalului de o firma din orasul nostru si am primit o injectie efectuata cu seringa statului. A doua zi a trebuit sa imi cumpar singura seringi, caci personalul medical nu mai are, sa imi aduc mancare, apa, hartie igienica, sapun, papuci, reviste etc. fiindca nimic nu este asigurat. Din 5 in 5 minute mai trimiteam cate un mesaj celor din exterior cu ce trebuie sa imi aduca. 

Totul este in criza. Injectiile si analizele se fac cu seringa pacientului, vata cu spirt destinata dezinfectarii locului intepat este atat de mica incat o poti pierde sub unghie, perdelele de la salon sunt inutile, nu impiedica razele soarelui sa intre si ai asigurata o zi de sauna infernala, plasa de la tantari are gauri care permit insectelor sa intre calare si sa te chinuie noaptea, iar punctul forte al igienei este gandacul de la toaleta care parea bine hranit si cu gand sa traiasca inca multe zile fiindca nu s-a efectuat o dezinfectie competenta. 

As dori ca spitalul sa afiseze la intrare o lista cu necesarul  pacientilor atunci cand intra sa se interneze. Daca ti-a rau, sa poti sa iti faci bagajul bifand pe lista oficiala ce ai de luat (medicamente, spirt, vata, haine, mancare, apa, seringi, branula, bani marunti ca sa dai asistentelor, bani mai mari ca sa dai doctorilor, plicuri etc.). Serviciul medical iti pune la dispozitie gratuit: un pat, asistente frumoase si parfumate, doctori, caldura excesiva, o toaleta fara colac si capac, un dus care tasneste din toate incheieturile si gandaceii.

Din nou m-am intrebat unde s-au dus banii pe care sunt fortata sa ii dau din salariu pentru sanatate. Am dat in timpul spitalizarii ceea ce am platit deja din venitul lunar. Nu pot sa refuz plata acestui impozit, desi 95% din spitalizare nu este gratuita. 

Cat costa analizele gratuite?

Pentru cei care ma cunosc nu mai este un secret ca sunt insarcinata. Este un copil care va veni intr-o familie ce il asteapta cu bratele deschise, in care cu totii il alinta si unde bunicii fac deja pregatiri sa il rasfete. 

Pentru a fi totul bine, am solicitat doctorului sa realizez analize amanuntite, complete care sa nu omita nimic. Am primit o lista cu analizele necesare si recomandarea sa merg la medicul de familie pentru a-mi da trimitere spre a le efectua gratuit.

Am indeplinit toate formalitatile asa cum trebuie si am inceput sa bat din usa in usa la policlinici pentru analizele propriu-zise. Am ramas muta cand am primit raspuns ca nu mai exista fonduri si ca pot sa ma programez pentru luna octombrie. Apoi am simtit revolta deoarece platesc asigurarea obligatorie catre stat de 12 ani si nu am avut niciodata nevoie de ea, fiind o persoana cu o sanatate de fier. Acum cand a venit momentul sa constat pentru ce am contribuit am descoperit ca banii mei s-au dus in vant. 

Intr-un final am cedat. Nu imi pot permite sa astept pana in octombrie deoarece voi fi in luna a saptea. Am fost cu trimiterea gratiuta si am realizat setul de analize platind 500 de RON.

Statistici BAC 2009

Am gasit aici un link interesant despre promovabilitatea in licee. Slava Domnului, nu suntem ultimii :)

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5929414-cel-mai-bun-liceu-din-romania-colegiul-national-traian-drobeta-turnu-severin.htm

Rezultate BAC '009

S-au afisat rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta. Abia acum pot spune ca intru in concediu deoarece am avut ocazia sa vad eficienta cu care am lucrat 35 de saptamani la orele de literatura. Elevii '009, cei care primisera misiunea periculoasa de a invinge sistemul asupritor al Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii, au trecut 100%.

Am avut confirmarea unei comunicari eficiente cu ei si am primit prin rezultatele lor cea mai mare rasplata pe care un profesor de romana, care le-a fost si diriginte, si-o poate dori. Daca partea financiara a fost atinsa de guvernanti sper ca pe viitor sa nu imi ia si puterea de a ma bucura din tot sufletul pentru reusita celor care mi-au fost si urmeaza sa imi fie elevi.

Dragii mei va felicit si  astept sa aud numai vesti frumoase din partea voastra.

Reducere 50%

Intr-o societate aflata de 20 de ani in tranzitie, intr-o tara in care se anunta numai mariri de preturi si de impozite, in sfarsit se reduce drastic ceva: bugetul alocat examenului de bacalaureat. Anul acesta evaluatorii si supraveghetorii vor primi cu 50% mai putini bani. Drept urmare, daca anul trecut am primit 800 de lei pentru 2 zile de examinare la oral(cate 10 ore de stat in sala si ascultat raspunsuri emotionate)  si 2 1/2 zile de evaluat circa 100 de lucrari scrise (11 ore de citit zilnic teze + muuuuuuuulte hartii), anul acesta voi lua cel mult 400 de lei. Cu aceasta suma imi acopar o parte din analizele medicale "gratuite" (pentru care nu mai exista fonduri decat pentru octombrie) pe care trebuie sa le fac in curand. 

E bine ca pana acum bacalaureatul a decurs serios, copiii au trecut de emotiile examenului maturitatii si toata societatea nu a fost perturbata de scandaluri declansate de sindicat. Deci se poate ca profesorii sa lucreze la fel de eficient si pe bani mai putini, pot sa supravietuiasca si cu 400 de lei si sa mai considere ca reprezinta ceva in fata elevilor ce sparg acesti bani intr-o noapte in club.

Sunt foarte bucuroasa ca am pus umarul la salvarea unei mari gauri din bugetul tarii noastre. Sunt foarte multumita ca asa ajut sa luptam impotriva crizei. Sunt incantata ca sunt un cetatean al Romaniei si ca astfel pot sa imi demonstrez patriotismul. Anul viitor sunt sigura ca vom achita noi, evaluatorii, cate 2 lei ca sa vedem un candidat si 4 lei ca sa avem acces sa citim si sa corectam o teza. 

Succes

Tuturor candidatilor la examenul de bacalaureat le urez succes. Va doresc sa obtineti nota pentru care v-ati pregatit tot anul scolar.

Promovarea

Terminarea anului scolar inseamna debutul promovarii in masa. Dupa ce i-am rasplatit pe elevii silitori care s-au deranjat sa vina la ore, au fost atat de naivi si chiar au crezut ca trebuie sa invete lectiile predate, au dat lucrari de control istovitoare si teze, incepe un nou episod din "Cascadorii rasului", sesiunea de incheiere a situatiei scolare pentru elevii de la invatamantul cu frecventa redusa.

Domni si doamne care nu au mai pasit in scoala din luna iunie a anului trecut vin sa promoveze in urmatoarea clasa, care o fi ea. Contra sumei de 20 de euro fiecare disciplina (taxa de examinare), se asaza in banca, strica o foaie pe care isi noteaza numele, prenumele si clasa in care au o vaga banuiala ca sunt, apoi predau foaia. Se muta intr-o alta clasa si repeta mecanismul, si asa pana termina de dat proba scrisa. Reiau traseul pentru proba orala. Extrag un bilet, incearca sa citeasca ce scrie pe el, discuta intre ei, se distreaza copios, ca dupa 15 minute de socializare sa se prezinte in fata profesorilor si sa spuna ca s-au gandit si ca nu stiu nimic. Comisia incearca sa isi faca datoria si sa scoata specialistul de unde nu este. Intrebari sfredelitoare ii chinuie timp de 3 - 5 minute, iar raspunsurile sunt pe masura: Lica Samadaul era casatorit cu Ana; Fat-Frumos din "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" gaseste o cutie si moare; nuvela "Alexandru Lapusneanu' " are ca personaj principal pe Costache Negruzzi; acelasi text este incadrat de un "specialist" in randul romanelor etc.

Dupa o dimineata pierduta in scoala, domnii si doamnele pleaca senini si mandri ca au promovat si ei. Ne vom revedea la anul in aceeasi perioada.

Ani de liceu. Curs Festiv

Pe data de 03 iunie 2009 la liceul unde lucrez,  am organizat Cursul Festiv dedicat promoţiei 2005 – 2009. O zi deosebită în care colectivul de cadre didactice a privit cu nostalgie către elevii îmbrăcaţi în robe neputând să dea un răspuns întrebării care a plutit în aer ca un laitmotiv al întâlnirii „Când a trecut timpul?”. Cei care păşeau ca boboci în clasa a IX-a au crescut şi sunt gata să zboare spre a-şi împlini destinul. Copiii de gimnaziu au devenit tineri cu putere de decizie, şi-au dezvoltat gândirea critică, iar acum sunt gata să susţină examenul maturităţii unde vor face dovada că fiecare minut petrecut în clasă a fost o victorie a ştiinţei didactice.
Întâlnirea a fost emoţionantă. Lacrimile care îşi făceau simţită prezenţa au fost înlăturate de momentele vesele ce au pigmentat ultimul curs. Discursurile au îndemnat pe tineri să lupte pentru ţelul pe care şi l-au propus şi să nu se limiteze la vârfuri prea joase, să considere eşecul o treaptă iar modestia să devină trăsătura de caracter definitorie. Mesajul de mulţumire al elevilor a fost rostit de şefa de promoţie, care a exprimat farmecul anilor de liceu printr-un colaj de imagini ce urmărea evoluţia unei generaţii frumoase. 
A fost ziua în care fiecare dintre absolvenţi a devenit liber să înceapă să îşi scrie propria poveste. Liceul este un capitol din ea, însă mi-ar plăcea să ştiu că fiecare roman semnat de ei în parte are un final fericit. 
Peste zece ani, când ne vom revedea, poate vom fi capabili să oferim o definiţie a timpului care zboară şi ia cu el cei mai frumoşi ani transformându-i într-o poveste.

Ce este banchetul?

"Ani de liceu/ Cu emotii la romana/ Scumpii ani de liceu/ Cand la mate dai de greu..."

Versurile pe care le fredonam in scoala s-au transformat in prezent intr-o balada de pe vremea lui Toma Alimos. Cum adica sa ai emotii la romana? Daca am tema, chiulesc. Cum poti sa dai de greu la mate? Daca nu stiu, chiulesc. Lasa ca profii sunt buni si ma  trec, doar nu isi strica vara cu mine. 

Treptat filosofia de viata descrisa mai sus le permite multor indivizi sa ajunga, de mila, in clasa a XII-a, an in care ii asteapta "infioratorul" examen de bacalaureat, insa aceeasi care au trecut din voia cadrelor didactice, traiesc cu impresia ca si evaluatorii vor fi impresionati de privirea lor sincera, umeda, prefacut emotionata si goala si le vor permite sa treaca. Mai departe urmeaza facultatea unde circul se repeta.

Ajunsi in clasa a XII-a, elevii obisnuiesc sa organizeze o petrecere de ramas bun numita banchet unde impartasesc momentele frumoase alaturi de cadrele didactice care timp de patru ani s-au straduit sa le transmita cunostinte solide pentru ca mai tarziu sa devina oamenii mari pe care societatea ii asteapta. Securea razboiului profesor - elev se ingroapa, iar primii isi arata latura umana in fata celor pe care i-au instruit.

In realitate? Banchetul este un mare circ. Elevii sunt ofesanti ca trebuie sa isi faca pomana de cei de la catedra si sa le plateasca un meniu. Cei mai revoltati sunt tinerii tolerati. Profesorii diriginti trebuie sa duca munca de lamurire ca si anul acesta sa se faca un banchet pentru a se respecta o traditie odinioara frumoasa. De aici apar conflicte serioase unde se arunca vorbe grele. Apar scuze:

1. Nu pot veni la banchet deoarece sunt foarte ocupata. (de la 20,00 - 00,00)

2. Trebuie sa dau bani? Nu mai am, i-am dat ieri pe o poseta.

3. Nu ma lasa sotul. (exista domnite grabite care la 19 ani, in timp ce consulta cartile de comentarii, fac mancare si spala hainele barbatului)

4. Daca ma treceti clasa, vin.

In sfarsit, daca se mai face aceasta iesire in oras, cu siguranta mancarea ne va sta in gat. Sunt diriginta la o asemenea clasa si sunt convinsa ca cele trei inghitituri de salam vor aluneca cu noduri ca la o pomana.

Lanţul slăbiciunilor

De curând am primit vizita a doi părinţi foarte preocupaţi de soarta unicului lor fiu, elev în clasa a IX-a. Aceştia au fost plecaţi în străinătate să muncească şi la revenirea în ţară, după mult timp, au rămas muţi când au constatat că în rubrici apar numai scăunele. Afectaţi de eşecul la învăţătură, au înştiinţat pe profesori că băieţelul lor, înalt ca bradul, a avut note foarte bune în clasele gimnaziale, că nu îşi explică această scădere atâta timp cât ei i-au asigurat cele mai bune condiţii ca să înveţe cumpărându-i un apartament unde locuieşte singur.

Personal am rămas uimită deoarece tânărul nu scrie pe lucrările de control decât numele, prenumele şi titlul. Mama disperată, tatăl perplex, au întrebat ce e de făcut. Sfatul nostru a fost simplu: să vină la şcoală în fiecare zi, la toate orele şi să înveţe lecţiile care i se predau.

Din păcate situaţia nu s-a schimbat în bine. În ciuda prezenţei părinţilor grijulii în ţară, protagonistul a continuat să lipsească sfidându-ne recomandarea. Familia şi-a făcut apariţia din nou insinuând alte căi de a le promova orasla. De data aceasta atitudinea lor era mult mai încrezătoare fiindcă proiectaseră o strategie de salvare a copilului. 

Într-o luminoasă dimineaţă de marţi mi s-a elucidat misterul notelor frumoase din trecut ale elevului despre care vă spui. Ca în "Lanţul slăbiciunilor", domnii au apelat  la Popescu care îl cunoaşte pe Ionescu văr cu Protopopeasca, cumnata lui Vasileasca vecină cu Georgescu, fratele lui Mitică ce e prieten cu Papadopolina (să mă scuzaţi dacă am sărit pe cineva). Din apropape în aproape se ajunse şi la vârful piramidei (persoană importantă, nu spui cine) care ceru explicit ca vlăstarul părinţilor, preocupaţi de educaţie solidă, să treacă în următoarea clasă.

Cu toţii ţipăm că învăţământul nu merge, sistemul nu e bun, profesorii incapabili. Dar atunci când îţi vezi de treabă, răsplăteşti just "eforturile" copiilor, îşi fac apariţia părinţii din străinătate şi în loc să îi dea o bătaie bună celui pentru care fac sacrificii îi acoperă gafele. Ce învaţă adolescentul de aici? Că şi data viitoare poate să lipsească liniştit deoarece mama şi tata cunosc o persoană importantă care va veni şi la anul să pună obrazul pentru el. Cât timp aceste fenomene mai există, nu avem şanse să schimbăm ceva. Actuala generaţie este deja compromisă, însă mai sunt prichindeii care urmează să devină elevi şi viitori specialişti. Fără o atitudine fermă din partea familiei, oricât de greu le-ar fi, şcoala nu are puteri supranaturale. 

Rău am ajuns. Caragiale ne-a atras atenţia în urmă cu un secol că drumul pe care mergem este greşit, însă nu a avut nimeni ochi să citească avertismentul. 

Elevii ' 009

           Elevii '009 au primit o nouă misiune, de a învinge sistemul asupritor al Ministerului Educaţiei şi Cercetării care îi împiedică să treacă la un nou nivel al jocului vieţii.
Agentul Diriginte a oferit recruţilor XII B o misiune TOP SECRET:
             Ţinta: BAC
             Data: 22.06.2009 – 05.07. 2009
             Misiune: Învingerea variantelor de BAC
             Locaţia: Galaţi, Liceul ....
             Arme: Creierul Uman 
             Reguli:  Eliminarea emoţiilor prin tehnica “Doamne-ajută!”
                           Gândire pozitivă bazată pe filosofia “Mai greu de atât nu se poate”
                           Antrenamente 24 de ore din 24 pentru perfecţionarea tehnicii de extragere a                                   biletului norocos
            Menţiune: ARDEŢI TOT CE CITIŢI!

          Conştienţi de dificultatea misiunii zâmbetul pieri de pe fetele Elevilor '009 şi au luat mesajul în serios.
         Au testat terenul, i-au studiat documentele duşmanului pentru a-i răspunde după aşteptări. Trei zile şi trei nopţi au printat variante şi realizând complexitatea misiunii au conceput un aparat cu care sa manipuleze timpul. Cu ajutorul acestuia s-au întors în vremea lui Ştefan cel Mare cerându-i tactici militare întâlnite în testele de istorie, apoi au traversat câteva milioane de ani în urmă pentru a urmări formarea Munţilor Carpaţi ca să ştie să realizeze o lucrare bună la geografie. Pentru a-şi însuşi nobleţea limbii franceze au apelat la Alexandre Dumas, iar pentru a cunoaşte exprimarea romantică a limbii engleze au zburat în Anglia unde au discutat cu Shakespeare.
      Antrenamentele sportive au fost efectuate de către partea masculină pe stadionul Old Trafford, iar partea feminină s-a pregătit cu Lotul Olimpic de gimnastica şi cu echipa de handball a României.

Hristos a inviat!

Dragi prieteni, 

In Saptamana Patimilor se cade sa lasam invidia deoparte, sa uitam ura si sa incercam sa ne iubim aproapele. Va doresc din inima ca aceste sarbatori sfinte sa va aduca pacea in suflet si sa descoperiti bucuria de a darui iubire celor din jur. 

Hristos a inviat!

Maria

Hârtiile noastre cele de toate zilele

Vinee ARACIP-ul, vineri!!!

Toate cele şase titulare de la şcoala unde lucrez am aflat că  vom fi vizitate de o comisie cât se poate de oficială de la ARACIP. Groază, spaimă, înfiorare fu în inimile celor care visau o intrare senină în mica vacanţă de Paşte. Brusc, ideea de a mai face curăţenie pe acasă, de a gândi meniul pascal şi de a realiza cumpărăturile necesare, a dispărut. Într-o încăpere unde pot încăpea lejer doar două persoane am început să ne ciocnim cele şase ocupante a scaunelor de profesoare şi să ne numărăm hârtiile.

Groaza a fost că nu întruneam numărul minim de portofolii pe cap de locuitor de aceea, a trebuit să naştem de-a lungul a trei zile dureroase încă alte şi alte sute de hârtii pentru a face demonstraţia că noi muncim serios.  Fiecare locuitoare a cancelariei a reacţionat diferit. Unele erau relaxate căci hârtiile de la disciplinele lor erau acoperite cu succes aşa că au acceptat ca un "premiu" să mai facă alte sute de hârţoage, altele au preferat să muncească strict cât le prevedea programul şi să dispară în fum când acul ceasului indica orele 14,00, iar altele au început să afişeze o nervozitate excesivă care să demonstreze celorlalte că fără ele nu ar exista şcoala. 

Topuri de hârtie au fost mistuite de imprimantă şi de xerox.  Acum am aflat că trebuie să avem şi...., şi...., şi....., fără acestea nu eşti profesor. Nimeni nu te crede în acest sistem că munceşti dacă nu ai 10 hârtii care să argumenteze aceasta. De exemplu, cine m-ar crede pe mine pe cuvânt că predau limba şi literatura română, dacă nu aş încheia în fiecare zi câte un proces-verbal la oră? Cine ar crede că eu lucrez în învăţământ dacă nu aş cere zi de zi confirmarea colegilor şi elevilor că eu predau această disciplină? Performanţele se pare că nu pot să mă recomande ca un cadru didactic competent, ci sutele de poze făcute cu copiii cu diverse ocazii (Moş Crăciun, pizza, parc, muzeu), zecile de procese-verbale prin care să se consemneze o activitate sau chestionarele "pertinente" prin care cel care ia nota trei să afirme că după ora mea este vesel şi că a înţeles tot.

După o săptămână în care casa s-a numit şcoala, privesc melancolică turnurile din hârtie scrisă şi mă întreb dacă a fost suficient. Oare la noi în învăţământ, după ce ai un venit umilitor, mai trebuie să investeşti din el şi în topurile de celuloză ca să primeşti acreditarea să mai rămâi în sistem? Cine s-ar mai aventura în acest domeniu atât de nobil şi de nedrept care presupune zi de zi acte de filantropie nerăsplătită?

Dragi cititori, de 10 ani mă întreb şi nu aflu răspuns. Poate mă ajutaţi voi cei care mâncaţi aceeaşi pâine amară ca şi mine.

Toţi pentru unul, unul pentru toţi

Omenirea se află într-un proces de evoluţie menit să asigure o viaţă cât mai lipsită de griji. Secolul al XX-lea a însemnat un salt excepţional în planul nivelului de trai oferindu-ne posibilitatea să ne deplasăm mai repede, să explorăm locuri necunoscute, să cucerim spaţiul cosmic, să vindecăm boli, să clonăm etc.
Din păcate ceea ce oameni au neglijat din totdeauna a fost relaţia cu semenii. Tot ceea ce iese din limitele unui şablon transmis din generaţie în generaţie este respins şi se formează atitudinea negativă numită discriminare. 
Proiectul „Toţi pentru unul, unul pentru toţi” a fost iniţiat împreună cu o colegă din Galaţi şi pus în aplicare pe 27 martie 2009. Activităţile destinate elevilor din liceu, organizate sub forma unui workshop, au avut ca obiectiv promovarea spiritului de toleranţă. Pentru a face planeta să fie un loc mai prietenos, un teritoriu unde să ne putem deplasa fără frică, trebuie să fim conştienţi că cei din jurul nostru sunt diferiţi. Aşa cum degetele de la o mână nu seamănă, nici populaţia nu este la fel. Drept urmare, pentru a evita formele de respingere violente, aşa cum au existat în istorie sub forma Holocaustului, trebuie format spiritul de toleranţă în rândul generaţiilor tinere. 
Grupul ţintă a fost format din 15 elevi din cadrul liceului. Implicarea în proiect a vizat conştientizarea problemelor care se nasc din cauza formelor de discriminare, acceptarea diferenţelor de orice natură şi aprecierea diversităţii culturale.
Exerciţiile propuse ca warming i-au pus pe elevi în ipostaza unor persoane cu dizabilităţi: nevăzători, handicap fizic şi hipoacuzici. Ceea ce, la început, li s-a părut tinerilor a fi o joacă, s-a dovedit un experiment tulburător. Au realizat că sunt oameni în jurul nostru care trăiesc fără a vedea culorile, fără a putea să îşi îmbrăţişeze familia sau fără să audă vocea celor dragi. 
Timp de 50 de minute am căutat soluţii pentru combaterea discriminării şi promovarea toleranţei. Rezultatul a fost mai bun decât cel aşteptat… Imaginaţia a trecut de limitele normale şi prin brainstorming elevii au adus o serie de soluţii pertinente: educaţia, acţiuni caritabile, dezbateri, mai multe activităţi de acest gen etc. Primul pas al nostru a fost ca elevii să realizeze postere sugestive care au fost afişate în incinta şcolii. 
Efectele proiectului s-au înregistrat imediat după finalizarea activităţii. Am reuşit să sensibilizăm grupul ţintă care a devenit mesagerul toleranţei în liceul nostru.
Închei cu speranţa că în curând termenul „discrimnare” va deveni un arhaism, iar generaţia elevilor noştri va aplica mottoul muschetarilor „Toţi pentru unul, unul pentru toţi”.